Suicidul conform OMS este „actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata,fiind constient mai mult sau mai putin de motivele sale”.Sinuciderea clar este patologica, ea este efectuata de catre persoane cu patologie psihiatrica. Niciodata un om cu adevarat inteligent nu se va sinucide. De-a lungul istoriei doar mari simtitori, mari sensibilitati s-au sinucis dar niciodata mari ganditori.
La nivel mondial suicidul a prezentat o crestere lenta si progresiva la ambele sexe, la cele doua extreme(tineri si batrani).Mijloacele de autoliza sunt mai frecvente la barbatii cu o paologie afectiva, care isi pregatesc suicidul din timp, minutios, gandind toate amanuntele si anuntand intentia suicidara ,de cele mai multe ori chiar unui medic , dar cu discretia care caracterizeaza depresivii, astfel incat intentia lor trece de cele mai multe ori neobservata.
Barbatii folosesc ca si metode de suicid impuscarea, defenestrarea, spanzurarea, aruncarea in fata trenului iar femeile folosesc mijloace mai blande , cel mai frecvent supradoza de medicamente.
Astfel, conform statisticilor 15% dintre depresivi se sinucid;10-12% dintre schizofreni comit actul suicidar si dintre alcoolici 15% vor dezvola o stare depresiva si in final 10-15% se vor sinucide. Riscul este cu atat mai mare la pacientii depresivi, cu cat acestia inceteaza sa-si ia medicatia pe care o gasesc inutila, considerand ca nu exista nici un tratament pentru ei.Interviul psihiatric este esential pentru evaluarea persoanelor cu risc suicidar.
Tendința de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresive, fie in combinatie tratament si psihoterapie, mai ales cea cognitiv comportamentală.
Exista niste indicatori oferiti de boala care ar trebui sa ne atraga atentia.Dintre acestia amintim:
-inceputul si sfarsitul fazelor depresive
-anxitate agitata,rigiditate afectiva si agresiva
-sentimentul grav de autoacuzare
-pubertatea, climaxul
-insomnia de lunga durata
-alcoolismul si toxicomaniile
De asemenea exista si indicatori pe care ii semnaleaza bolnavul.Aici se numara:
-antecedente suicidare in familie
-existenta unei tentative de suicid in antecedente
-varsta inaintata
-refuzul bolnavului de a discuta despre eventualitatea unui act suicidar
O atentie deosebita ar trebui acordata tentativei de suicid la copii si adolescenti , care este in crestere in ariile socio-culturale cele mai emancipate.Acestor copii aflati in plin proces de structurare a personalitatii si a vulnerabilitatii , trebuie acordata o atentie deosebita , prevenind, acolo unde este posibil, aparitia tulburarilor de comportament.Profilaxia suicidului nu se face la nivel de individ, ci la nivel de culura a grupurilor de populatie .
In ceea ce priveste miturile despre suicid, acestea sunt foarte raspandite in populatia generala.Cateva dintre acestea:
–persoana care vrea sa comita suicidul nu vorbeste despre intentia sa–FALS ,in majoritatea cazurilor aceasta intentie a fost specificata clar inainte de actul suicidar.
-nu e bine sa vorbesti deschis despre sinucidere–FALS ,sinuciderea de cele mai multe ori este un strigat de ajutor, pacientul se asteapta sa i se asigure ajutor, sa fie luat in seama, astfel este benefic sa vorbeasca despre acest subiect.
-dupa ameliorarea simptomelor care au dus la tentativa de suicid nu mai exista riscul de a recurge la alt act de suicid-FALS,de exemplu o pesoanadepresiva ,in urma tratamentului psihiatric se constata o ameliorare a simptomatologiei, ducand si la scaderea intensitatii ideatiei suicidare.Astfel exista si riscul de „recadere” care nu face altceva decat sa intensifice simptomele initiale, printre care si tentativa de suicid.
-nu intotdeauna trebuie luate in seama afirmatiile legate de ideatia suicidara–FALS, mai bine riscam sa gresim in cazul evaluarii riscului suicidar, decat sa nu luam in serios acest lucru.De fiecare data cand la cabinet se prezinta un pacient cu un episod depresiv sever asociat cu ideatie suicidara, de fiecare data discut cu pacientul si apartinatorii despre necesitatea internarii si initierii tratamentului antidepresiv in regim de internare.
-daca a trecut suficient timp de la evenimentul ce a declansat criza(moartea cuiva drag) putem considera ca pericolul a trecut–FALS, au fost situatii cand actul suicidar a fost efectuat la 6 luni -1 an de la decesul persoanei dragi, deoarece au fost evitate discutiile despre pierderea acelei persoane.
In aceasta specialitate, psihiatria, instrumentul nostru cel mai de pret, al psihiatrilor, este discutia cu pacientul(interviul psihiatric) la care trebuie asociat si interviul cu apartinatorii.Si pentru ca am ajuns la acest capitol, data viitoare o sa vorbesc tocmai despre acest interviu psihiatric si comunicarea cu pacientul cu boli psihice.
Dr Ramona Herişanu
Medic Primar Psihiatru
Doctor in Ştiinţe Medicale
Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană
Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL
Tel programari 0348734571
Bibliografie:
GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale
GAVRIL CORNUTIU-Breviar de Psihiatrie