Suicidul conform OMS este „actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata,fiind constient mai mult sau mai putin de motivele sale”.Sinuciderea clar este patologica, ea este efectuata de catre persoane cu patologie psihiatrica. Niciodata un om cu adevarat inteligent nu se va sinucide. De-a lungul istoriei doar mari simtitori, mari sensibilitati s-au sinucis dar niciodata mari ganditori.

La nivel mondial suicidul a prezentat o crestere lenta si progresiva la ambele sexe, la cele doua extreme(tineri si batrani).Mijloacele de autoliza sunt mai frecvente la barbatii cu o paologie afectiva, care isi pregatesc suicidul din timp, minutios, gandind toate amanuntele si anuntand intentia suicidara ,de cele mai multe ori chiar unui medic , dar cu discretia care caracterizeaza depresivii, astfel incat intentia lor trece de cele mai multe ori neobservata.

Barbatii  folosesc ca si metode de suicid impuscarea, defenestrarea, spanzurarea, aruncarea in fata trenului iar femeile folosesc mijloace mai blande , cel mai frecvent supradoza de medicamente.

Astfel, conform statisticilor 15% dintre depresivi se sinucid;10-12% dintre schizofreni comit actul suicidar si dintre alcoolici 15% vor dezvola o stare depresiva si in final 10-15% se vor sinucide. Riscul este cu atat mai mare la pacientii depresivi, cu cat acestia inceteaza sa-si ia medicatia pe care o gasesc inutila, considerand ca nu exista nici un tratament pentru ei.Interviul psihiatric  este esential pentru evaluarea persoanelor cu risc suicidar.

Tendința de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresive, fie in combinatie tratament si psihoterapie, mai ales cea cognitiv comportamentală.

Exista niste indicatori oferiti de boala care ar trebui sa ne atraga atentia.Dintre acestia amintim:

-inceputul si sfarsitul fazelor depresive

-anxitate agitata,rigiditate afectiva si agresiva

-sentimentul grav de autoacuzare

-pubertatea, climaxul

-insomnia de lunga durata

-alcoolismul si toxicomaniile

De asemenea exista si indicatori pe care ii semnaleaza bolnavul.Aici se numara:

-antecedente suicidare in familie

-existenta unei tentative de suicid in antecedente

-varsta inaintata

-refuzul bolnavului de a discuta despre eventualitatea unui act suicidar

O atentie deosebita ar trebui acordata tentativei de suicid la copii si adolescenti , care este in crestere in ariile socio-culturale cele mai emancipate.Acestor copii aflati in plin proces de structurare a personalitatii si a vulnerabilitatii , trebuie acordata o atentie deosebita , prevenind, acolo unde este posibil, aparitia tulburarilor de comportament.Profilaxia suicidului nu se face la nivel de individ, ci la nivel de culura a grupurilor de populatie .

In ceea ce priveste miturile despre suicid, acestea sunt foarte raspandite in populatia generala.Cateva dintre acestea:

–persoana care vrea sa comita suicidul nu vorbeste despre intentia sa–FALS ,in majoritatea cazurilor aceasta intentie a fost specificata clar inainte de actul suicidar.

-nu e bine sa vorbesti deschis despre sinucidere–FALS ,sinuciderea de cele mai multe ori este un strigat de ajutor, pacientul se asteapta sa i se asigure ajutor, sa fie luat in seama, astfel este benefic sa vorbeasca despre acest subiect.

-dupa ameliorarea simptomelor care au dus la tentativa de suicid nu mai exista riscul de a recurge la alt act de suicid-FALS,de exemplu o pesoanadepresiva ,in urma tratamentului psihiatric se constata o ameliorare a simptomatologiei, ducand si la scaderea intensitatii ideatiei suicidare.Astfel exista si riscul de „recadere” care nu face altceva decat sa intensifice simptomele initiale, printre care si tentativa de suicid.

-nu intotdeauna trebuie luate in seama afirmatiile legate de ideatia suicidara–FALS, mai bine  riscam sa gresim  in cazul evaluarii riscului suicidar, decat sa nu luam in serios acest lucru.De fiecare data cand la cabinet se prezinta un pacient cu un episod depresiv sever asociat cu ideatie suicidara, de fiecare data discut cu pacientul si apartinatorii despre necesitatea internarii si initierii tratamentului antidepresiv in regim de internare.

-daca a trecut suficient timp de la evenimentul ce a declansat criza(moartea cuiva drag) putem considera ca pericolul a trecut–FALS, au fost situatii cand actul suicidar a fost efectuat la 6 luni -1 an de la decesul persoanei dragi, deoarece au fost evitate discutiile despre pierderea acelei persoane.

In aceasta specialitate, psihiatria, instrumentul nostru cel mai  de pret, al psihiatrilor, este discutia cu pacientul(interviul psihiatric) la care trebuie asociat si interviul cu apartinatorii.Si pentru ca am ajuns la acest capitol, data viitoare o sa vorbesc tocmai despre acest interviu psihiatric si comunicarea cu pacientul cu boli psihice.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

GAVRIL CORNUTIU-Breviar de Psihiatrie

Articolul Suicidul apare prima dată în Ovidiu Yang.

            De multe ori m-am intrebat de pacientii ajung la psihiatru in ultima instanta,de ce pacientii de cele mai multe ori sunt adusi la psihiatru de catre altcineva(ruda, cunostiinta, la recomandarea altui medic) si de ce pacientul atunci cand vine la psihiatru are deja un dosar de analize si de consulturi la mai multe specialitati medicale care arata ca pacientul este “sanatos” din punct de vedere somatic.

De ce ii este pacientului “frica “ de psihiatru?

            De teama de a nu fi etichetat de cei din jur, de teama de a nu primi tratament psihiatric sau deoarece nu vrea sa scape de boala psihica fiindca in subconstientul lui exista un “beneficiu secundar”?

            Dupa parerea mea, ceea ce-l impiedica pe pacient sa ajunga la psihiatru sau in cazurile usoare, la psiholog este STIGMA. Stigma,deriva din limba greaca si se refera la semnele corporale desemnate sa exprime ceva neobisnuit si nefavorabil despre statutul metal al stigmatizatului.

Stigma produce o scadere a stimei de sine, anxietate, depresie, izolare.

            Din pacate consecintele stigmatizarii sunt numeroase si dramatice. Ascunderea bolii psihice din teama de a nu fi ironizat si respins duce la amanarea si uneori la evitarea consultului psihiatric, care nu face altceva decat ca boala sa se agraveze, simptomatologia sa infloreasca si pacientul sa ajunga in final la psihiatru, dar la cel din spital, unde de cele mai multe ori datorita simptomatologiei pacientul necesita internare intr-o sectie de psihiatrie.

            Stigma actioneaza nu numai in societate dar  si in mintea pacientului, ea fiind internalizata prin faptul ca pacientul dupa diagnosticare a devenit victima a indiferentei, a respingerii sau a cinismului din partea celorlalti.

            Lipsa unor markeri obiectivi pentru boala psihica este un factor care contribuie la convingerea ca boala psihica nu e o boala reala.Pacientul de cele mai multe ori refuza sa accepte un diagnostic psihiatric de frica etichetarii in toate domeniile,social, familial,etc si ceea ce afecteaza cel mai mult pacientul e sa nu primeasca un diagnostic in urma caruia sa-si piarda locul de munca sau permisul auto.

            Exista cateva categorii profesionale (profesori,juristi, politisti, medici) care nu-si pot permit sa consulte serviciile de psihiatrie de frica etichetarii cu un diagnostic psihiatric.

            Factorii esentiali care contribuie la stigmatizare sunt ignoranta, teama si ostilitatea.In schimb antidoturile sunt informarea ,securizarea si o puternica campanie antidiscriminatorie din partea liderilor de opinie.

            Prezenta unei atitudini antistigmă trebuie să pornească in primul rand din cadrul structurilor medicale, apoi să se extindă la familiile persoanelor cu tulburări psihice si în final, prin campanii susţinute de presă, să ajungă la populaţia generală

            Pentru obtinera unui progres in destigmatizarea bolii psihice si crearea unei imagini pozitive, profesionistii din domeniul sanatatii mintale, impreuna cu pacientii ,familia si organizatiile nonguvernamentale trebuie sa lucreze in colaborare cu mass-media.

            Si pentru ca acum am vorbit de STIGMA in articolul urmator voi vorbi despre suicid, deoarece si stigma poate genera suicidul.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

Catalina Tudose,Florin Tudose-Abordarea pacientului in Psihiatrie

Articolul STIGMA apare prima dată în Ovidiu Yang.