Comunicarea medic-pacient este o comunicare directa, fata in fata , nemediata si neformalizata.In psihiatrie , comunicarea medic –pacient reprezinta nucleul central. Atunci cand pacientul recurge la serviciile medicilor de familie, prezinta adesea simptome somatice si pleaca de la premisa ca va gasi explicatii somatice pentru suferinta sa.Foarte multi pacienti vor fi refractari in a accepta trimiterea catre un examen psihiatric, daca acest lucru nu le este explicat cu blandete si rabdare.

De cele mai multe ori simpla discutie cu psihiatrul in absenta oricarei interventii psihoterapeutice, poate ameliora considerabil starea bolnavului.

Nu de putine ori, mi-a fost dat in cabinet  sa aud din gura pacientilor „Doamna Doctor , dupa ce am vorbit cu dumneavoastra, ma simt mult mai bine.”

In acest moment nu facem altceva decat sa cladim o relatie bazata pe incredere, pacientul simtindu-se important, in primul rand ca l-a ascultat cineva, ca a avut curajul sa-si expuna problemele si sa fie total deschis in fata medicului.

Dintre numeroasele bariere care pot perturba comunicarea eficienta medic-pacient,cea mai importanta este chiar psihiatrul.De asemenea empatia este primul pas in formarea unei relatii medic-pacient.Empatia este definita ca fiind capacitatea de a reflecta cu acuratete experienta interioara a unei alte persoane.Medicul trebuie sa fie un empatic, un suflu cald si optimist, iradiind incredere si speranta.Moral medicul trebuie sa fie un iubitor de oameni.

Pentru a da dovada de empatie, medicul trebuie sa fie suficient de curajos incat sa tolereze si sa accepte sentimente, secrete si temeri ale pacientilor si sa fie dornic de a-si dezvalui sentimente si emotii in fata pacientului, atunci cand este potrivit si util.

In nicio specialitate, aptitudinile de comunicare nu joaca un rol atat de important asa cum se intampla in psihiatrie.Alaturi de empatie, respectul este una din calitatile esentiale in imbunatatirea comunicarii cu pacientii.

Discutia cu bolnavul(interviul psihiatri) reprezinta sursa principala de informare.Psihiatrul, in primul rand trebuie sa stie sa asculte.Relatia medic-pacient ,in cazul psihiatriei nu se poate constitui decat daca are la baza o deplina incredere din partea pacientului.De aceea , de fiecare data cand sunt sunata de apartinatori pentru un consult psihiatric,intreb daca pacientul doreste sa vina la acest consult sau e dorinta mai mult a familiei?

Primul lucru pe care pacientul si familia il asteapta din partea medicului este risipirea misterului bolii, ca apoi , cea de-a doua asteptare este cea de vindecare,ca in final sa fie prognosticul bolii.Cel putin 80% din pacienti, la finalul tratamentului intreaba „oare o sa mai fac boala,voi lua toata viata medicamente?”Aici raspunsul e diferit de la individ la individ si de la boala la boala.

Daca la inceputul interviului psihiatric suntem atenti la reactia pacientului fata de medic, spre final ar fi bine sa observam reactia noastra fata de pacient si anume ce sentimente si trairi ne ofera acest interviu psihiatric.

Intr-un cuvant, medicul trebuie sa aiba sensibilitate, caracter si inteligenta.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

FLORIN TUDOSE si CATALINA TUDOSE-Abordarea pacientului in psihiatrie

Articolul Relatia si comunicarea medic – pacient. apare prima dată în Ovidiu Yang.

Suicidul conform OMS este „actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata,fiind constient mai mult sau mai putin de motivele sale”.Sinuciderea clar este patologica, ea este efectuata de catre persoane cu patologie psihiatrica. Niciodata un om cu adevarat inteligent nu se va sinucide. De-a lungul istoriei doar mari simtitori, mari sensibilitati s-au sinucis dar niciodata mari ganditori.

La nivel mondial suicidul a prezentat o crestere lenta si progresiva la ambele sexe, la cele doua extreme(tineri si batrani).Mijloacele de autoliza sunt mai frecvente la barbatii cu o paologie afectiva, care isi pregatesc suicidul din timp, minutios, gandind toate amanuntele si anuntand intentia suicidara ,de cele mai multe ori chiar unui medic , dar cu discretia care caracterizeaza depresivii, astfel incat intentia lor trece de cele mai multe ori neobservata.

Barbatii  folosesc ca si metode de suicid impuscarea, defenestrarea, spanzurarea, aruncarea in fata trenului iar femeile folosesc mijloace mai blande , cel mai frecvent supradoza de medicamente.

Astfel, conform statisticilor 15% dintre depresivi se sinucid;10-12% dintre schizofreni comit actul suicidar si dintre alcoolici 15% vor dezvola o stare depresiva si in final 10-15% se vor sinucide. Riscul este cu atat mai mare la pacientii depresivi, cu cat acestia inceteaza sa-si ia medicatia pe care o gasesc inutila, considerand ca nu exista nici un tratament pentru ei.Interviul psihiatric  este esential pentru evaluarea persoanelor cu risc suicidar.

Tendința de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresive, fie in combinatie tratament si psihoterapie, mai ales cea cognitiv comportamentală.

Exista niste indicatori oferiti de boala care ar trebui sa ne atraga atentia.Dintre acestia amintim:

-inceputul si sfarsitul fazelor depresive

-anxitate agitata,rigiditate afectiva si agresiva

-sentimentul grav de autoacuzare

-pubertatea, climaxul

-insomnia de lunga durata

-alcoolismul si toxicomaniile

De asemenea exista si indicatori pe care ii semnaleaza bolnavul.Aici se numara:

-antecedente suicidare in familie

-existenta unei tentative de suicid in antecedente

-varsta inaintata

-refuzul bolnavului de a discuta despre eventualitatea unui act suicidar

O atentie deosebita ar trebui acordata tentativei de suicid la copii si adolescenti , care este in crestere in ariile socio-culturale cele mai emancipate.Acestor copii aflati in plin proces de structurare a personalitatii si a vulnerabilitatii , trebuie acordata o atentie deosebita , prevenind, acolo unde este posibil, aparitia tulburarilor de comportament.Profilaxia suicidului nu se face la nivel de individ, ci la nivel de culura a grupurilor de populatie .

In ceea ce priveste miturile despre suicid, acestea sunt foarte raspandite in populatia generala.Cateva dintre acestea:

–persoana care vrea sa comita suicidul nu vorbeste despre intentia sa–FALS ,in majoritatea cazurilor aceasta intentie a fost specificata clar inainte de actul suicidar.

-nu e bine sa vorbesti deschis despre sinucidere–FALS ,sinuciderea de cele mai multe ori este un strigat de ajutor, pacientul se asteapta sa i se asigure ajutor, sa fie luat in seama, astfel este benefic sa vorbeasca despre acest subiect.

-dupa ameliorarea simptomelor care au dus la tentativa de suicid nu mai exista riscul de a recurge la alt act de suicid-FALS,de exemplu o pesoanadepresiva ,in urma tratamentului psihiatric se constata o ameliorare a simptomatologiei, ducand si la scaderea intensitatii ideatiei suicidare.Astfel exista si riscul de „recadere” care nu face altceva decat sa intensifice simptomele initiale, printre care si tentativa de suicid.

-nu intotdeauna trebuie luate in seama afirmatiile legate de ideatia suicidara–FALS, mai bine  riscam sa gresim  in cazul evaluarii riscului suicidar, decat sa nu luam in serios acest lucru.De fiecare data cand la cabinet se prezinta un pacient cu un episod depresiv sever asociat cu ideatie suicidara, de fiecare data discut cu pacientul si apartinatorii despre necesitatea internarii si initierii tratamentului antidepresiv in regim de internare.

-daca a trecut suficient timp de la evenimentul ce a declansat criza(moartea cuiva drag) putem considera ca pericolul a trecut–FALS, au fost situatii cand actul suicidar a fost efectuat la 6 luni -1 an de la decesul persoanei dragi, deoarece au fost evitate discutiile despre pierderea acelei persoane.

In aceasta specialitate, psihiatria, instrumentul nostru cel mai  de pret, al psihiatrilor, este discutia cu pacientul(interviul psihiatric) la care trebuie asociat si interviul cu apartinatorii.Si pentru ca am ajuns la acest capitol, data viitoare o sa vorbesc tocmai despre acest interviu psihiatric si comunicarea cu pacientul cu boli psihice.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

GAVRIL CORNUTIU-Breviar de Psihiatrie

Articolul Suicidul apare prima dată în Ovidiu Yang.

Salutare dragilor dragi! Sa ii spunem bun venit Ramonei, alaturi de noi, alaturi de oamenii care au nevoie de indrumarea unui specialist cu experienta si cu expertiza in aria ei de specialitate!

Ramona este un om foarte determinat si profesionist in tot ceea ce face. Un om de actiune cu care poti bate palma si cu care poti merge pana la capat cu incredere.

Ea este si mama si sotie si un bun prieten cu oamenii seriosi.

Eu sunt Ovidiu Yang, Life Coach si Terapeut si avand un alt terapeut alaturi de mine, prezint dovada vie ca, noi, colaboram si ne orientam catre energia si starea de IMPREUNA, nu catre cea de concurenta, in beneficiul oamenilor.

Ce ne spune Ramona?

Ma numesc Ramona Herişanu şi sunt medic psihiatru cu o experientă practică de 15 ani. In primul rând mă simt onorată sa impărtasesc din informatiile acumulate de-a lungul anilor şi să incerc să fac inteleasă această specialitate medicală de cât mai multi oameni, deoarece, de-a lungul timpului psihiatria a fost considerată “Cenusareasa” in medicina, de ce? Deoarece exista acel termen de “stigma” de care o sa vorbesc in articolul urmator.

O sa incep cu câteva informatii introductive in ceea ce inseamna Psihiatria, psihiatrul, deoarece chiar daca trăim in sec XXI ,omul, inca, are temeri de medic in general si temeri mult mai mari atunci cand vine vorba de psihiatru. Am pacienti la cabinet, la primul consult, care acceptă mult mai uşor o boală terminală sau o boală cronică decât să se adreseze unui psihiatru.E drept că la psihiatru oamenii vin mai mult aduşi ci nu din proprie iniţiativă si atunci cand pacientul e adus de altcineva(sotie,sot, parinte) lucrul cu pacientul e mult mai dificil, deoarece uneori,“el nu vrea” sau “nu e pregatit” să scape de “boală”.

Psihiatria e o ramură a medicinii care se ocupă cu recunoasterea,tratarea si prevenţia bolilor mentale.Psihiatria s-a impus perseverent in ultimele decenii devenind specialitate secundară, dupa medicina interna.Termenul a fost creat de medicul german J.CReil la inceputul sec XIX si isi afla etimologia in cuvinte grecesti care inseamna “puterea de a vindeca spiritul”.

Tulburarile mintale afecteaza comportamentul individual, modul de reflectare a realitaţii si integritatea socială a fiecarui individ.

Actual exista trei direcţii explicative in ceea ce priveste boala psihică:

-modelul psihanalitic găseste explicaţii plauzibile pentru majoritatea faptelor psihologice

-modelul biologic consideră că boala mintală are diverse cauze genetice si mezologice

-modelul psiho-sociologic pune in valoare influenta factorlor psihosociali

PSIHIATRUL este medicul care isi orientează pregatirea asupra studiului creierului uman şi functionalitatii sale biologice ci şi asupra comportamentului individual si colectiv.Exista o suprapunere semnificativă intre bolile psihice si cele “medicale”.

PSIHOTERAPEUTUL este un specialist care are o formare terapeutică derivată dintr-o concepţie fundamentală de abordare a comportamentului uman.

PSIHOLOGUL este un specialist care are formare in psihologie-disciplina care se ocupă cu studiul vietii mintale si a comportamentului.

Boala psihica este considerate o problemă de sanatate publică, datorită frecventei pe care tulburarile psihice le au in populatie si costurilor extreme de ridicate pe care tratamentul şi incapacitatea temporară de muncă le generează.

Aprox 20-25% din pacientii medicului de familie au tulburari psihiatrice sau importante probleme psihologice.

La inceput cunostiinţele in această ramură a psihiatriei au fost imprecise şi subiective şi in primul rând a fost alinarea si ajutorul uman.Acum ea a ajuns o ştiinta exactă ,ceea ce şi-a dorit,dar şi-a pierdut subiectivitatea umană, riscând să devină o ştiinta golită de sensuri umane,goală de tot ceea ce e specific sufletului uman.Generaţia aceasta şi generaţiile viitoare au datoria de a reda medicinii acea fata profund umană.

Un om care a absolvit Facultatea de Medicină şi nu realizează că el trebuie sa fie antipodal urii,acela nu va intelege nici ce inseamnă sa fii medic ,nici ce inseamnă sa fii bolnav.Nu se poate sa ajungi medic fară a fi meditat asupra originii omului,asupra unicitaţii fiiniţei umane şi asupra tratamentelor pe care parastiinţe  paramedicale le oferă bolnavilor.

Calitatea supremă a unui om nu este nici inteligenta, nici frumusetea, nici curajul, ci bunatatea sufletească, iar un suflet cu adevarat bun nu este capabil sa urască.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact: Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

Gavril Cornuţiu –Bazele psihologice ale practicii medicale

Catalina Tudose,Florin Tudose-Abordarea pacientului in Psihiatrie

Articolul Cine este Ramona Herisanu – partener ovidiuyang.ro apare prima dată în Ovidiu Yang.