Stresul este epidemia globala a timpului nostru, lipsa stresului nu inseamna altceva decat moarte. Cuvantul stres in limba engleza inseamna presiune, povara, incordare, forta, efort, solicitare. Stresul este indispensabil pentru adaptarea omului la agresiunile mediului. Stresul este un ansamblu de reacții de raspuns ale organismului la acțiunea unor agenți fizici (ger,arsuri,presiune) ,chimici (iritanti locali, atmosferici, hemotoxici) ,biologici (infectii din diferite boli) și psihici .

O variatie accentuata a unui factor de mediu va conduce la tendinta ruperii echilibrului dintre diferite constante fiziologice ale organismului.

Ruperea echilibrului homeostatic va declansa din partea organismului o reactie de alarma cu un aspect dominant vascular (hiper sau hipotensiune,hipoglicemie).Aceasta prima faza se numeste faza de soc.Partea a doua a a reactiei de alarma este faza de contrasoc ,raspunsurile din aceasta faza fiind endocrine (secretie de ACTH,cortizol, adrenalina).

            Urmeaza reactia de adaptare unde apar ca simptome, ameteli, transpiratii, slabiciune, senzatia de lesin, respiratii dese,tahicardie,paloare.Stadiul trei este reactia de epuizare.

            Dintre stresorii psihici fac parte, subsolicitarea senzoriala si suprasolicitarea senzoriala, monotonia solicitarii senzoriale,suprasolicitarea atentiei, suprasolicitarea intelectului, tensiunea afectiva acuta si cronica, nesiguranta continua, frustrarile, conflictele intrapsihice, pierderea autostimei.

            Acesti factori actioneaza doar prin intermediul constiintei.

A nu constientiza un pericol inseamna a trece prin el fara a fi stresat.

In multe situatii a nu fi constient inseamna a fi protejat (“Fericit cel sarac cu duhul”).

            Simptomele stresului se grupeaza in 4 mari categorii:

1.Simptome cognitive ale stresului:

-probleme de memorie și de organizare;

-scaderea puterii de concentrare;

-dificultăți în a judeca eficient și a lua decizii;

-pesimismul;

-ganduri anxioase;

-ingrijorarea constanta

2.Simptome emoționale ale stresului:

-depresie sau o stare generala de nefericire;

-anxietate și agitație;

-iritabilitate sau chiar furie;

-senzația de a fi copleșit, depașit de evenimente sau nevoia de a avea mai mult control;

-singuratatea, izolarea de ceilalți, evitarea contactului social.

3.Simptome fizice ale stresului:

-energie scazuta, oboseala

-dureri în diverse zone ale corpului, mai ales dureri de cap

-incordarea mușchilor

-insomnie

-transpirația excesiva la nivelul mainilor și picioarelor

-diaree sau constipație

-amețeala ori senzații de greața

-dureri la nivelul pieptului, batai rapide ale inimii

-scaderea libidoului sexual

-raceala sau gripa constante

-strangerea dinților, bruxism

4.Simptome comportamentale ale stresului:

-schimbari de apetit – mancatul excesiv sau insuficient

-insomnia sau dormitul excesiv

-retragerea sociala

– neglijarea responsabilitaților

-consumul de alcool, țigari sau droguri

-ticuri nervoase (mușcatul unghiilor, bataile din picior, etc)

Aplicarea unor metode de relaxare în timpul sau după confruntarea cu o situație stresantă ne poate ajuta, astfel:

-exercițiile fizice regulate ne scapă de stres

-muzica relaxantă liniștește bătăile inimii

-respirația profundă ne ajută foarte mult la relaxare

-aromoterapia cu uleiuri de levănțică, mentă, melisă, salvie, lămâie și portocală este foarte eficientă împotriva efectelor stresului

– masajul are capacitatea să micșoreze nivelul plasmatic de cortizol (hormonul stresului) și reinstaurează echilibrul interior al organismului

-reflexoterapia diminueaza stresul, stimulează circulația fluxului energetic prin organism, îmbunătățește circulația sanguină.

„Rugăciunea ne scade nivelul de stres”

Relația cu Dumnezeu este foarte importantă. Rugăciunea și dedicarea unui timp zilnic pentru dezvoltarea noastră spirituală ne aduc liniștea și relaxarea necesare și ne scad nivelul de stres

Hans Selye spunea ca “mai important decat ceea ce ni se intamplă este cum traim ceea ce ni se intampla”.

Un eveniment psihic devine stresant , doar in functie de semnificatia sa, de rezonanta sa in constiinta.

Pe noi nu ne poate alarma decat ceea ce credem noi ca este periculos si nu putem suferi decat in raport cu dorintele noastre.Suferinta noastra este fructul invatarii noastre.Cel mai eficient mijloc antistresant psihic este CULTURA.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

Articolul STRESUL apare prima dată în Ovidiu Yang.

Comunicarea medic-pacient este o comunicare directa, fata in fata , nemediata si neformalizata.In psihiatrie , comunicarea medic –pacient reprezinta nucleul central. Atunci cand pacientul recurge la serviciile medicilor de familie, prezinta adesea simptome somatice si pleaca de la premisa ca va gasi explicatii somatice pentru suferinta sa.Foarte multi pacienti vor fi refractari in a accepta trimiterea catre un examen psihiatric, daca acest lucru nu le este explicat cu blandete si rabdare.

De cele mai multe ori simpla discutie cu psihiatrul in absenta oricarei interventii psihoterapeutice, poate ameliora considerabil starea bolnavului.

Nu de putine ori, mi-a fost dat in cabinet  sa aud din gura pacientilor „Doamna Doctor , dupa ce am vorbit cu dumneavoastra, ma simt mult mai bine.”

In acest moment nu facem altceva decat sa cladim o relatie bazata pe incredere, pacientul simtindu-se important, in primul rand ca l-a ascultat cineva, ca a avut curajul sa-si expuna problemele si sa fie total deschis in fata medicului.

Dintre numeroasele bariere care pot perturba comunicarea eficienta medic-pacient,cea mai importanta este chiar psihiatrul.De asemenea empatia este primul pas in formarea unei relatii medic-pacient.Empatia este definita ca fiind capacitatea de a reflecta cu acuratete experienta interioara a unei alte persoane.Medicul trebuie sa fie un empatic, un suflu cald si optimist, iradiind incredere si speranta.Moral medicul trebuie sa fie un iubitor de oameni.

Pentru a da dovada de empatie, medicul trebuie sa fie suficient de curajos incat sa tolereze si sa accepte sentimente, secrete si temeri ale pacientilor si sa fie dornic de a-si dezvalui sentimente si emotii in fata pacientului, atunci cand este potrivit si util.

In nicio specialitate, aptitudinile de comunicare nu joaca un rol atat de important asa cum se intampla in psihiatrie.Alaturi de empatie, respectul este una din calitatile esentiale in imbunatatirea comunicarii cu pacientii.

Discutia cu bolnavul(interviul psihiatri) reprezinta sursa principala de informare.Psihiatrul, in primul rand trebuie sa stie sa asculte.Relatia medic-pacient ,in cazul psihiatriei nu se poate constitui decat daca are la baza o deplina incredere din partea pacientului.De aceea , de fiecare data cand sunt sunata de apartinatori pentru un consult psihiatric,intreb daca pacientul doreste sa vina la acest consult sau e dorinta mai mult a familiei?

Primul lucru pe care pacientul si familia il asteapta din partea medicului este risipirea misterului bolii, ca apoi , cea de-a doua asteptare este cea de vindecare,ca in final sa fie prognosticul bolii.Cel putin 80% din pacienti, la finalul tratamentului intreaba „oare o sa mai fac boala,voi lua toata viata medicamente?”Aici raspunsul e diferit de la individ la individ si de la boala la boala.

Daca la inceputul interviului psihiatric suntem atenti la reactia pacientului fata de medic, spre final ar fi bine sa observam reactia noastra fata de pacient si anume ce sentimente si trairi ne ofera acest interviu psihiatric.

Intr-un cuvant, medicul trebuie sa aiba sensibilitate, caracter si inteligenta.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

FLORIN TUDOSE si CATALINA TUDOSE-Abordarea pacientului in psihiatrie

Articolul Relatia si comunicarea medic – pacient. apare prima dată în Ovidiu Yang.

Suicidul conform OMS este „actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata,fiind constient mai mult sau mai putin de motivele sale”.Sinuciderea clar este patologica, ea este efectuata de catre persoane cu patologie psihiatrica. Niciodata un om cu adevarat inteligent nu se va sinucide. De-a lungul istoriei doar mari simtitori, mari sensibilitati s-au sinucis dar niciodata mari ganditori.

La nivel mondial suicidul a prezentat o crestere lenta si progresiva la ambele sexe, la cele doua extreme(tineri si batrani).Mijloacele de autoliza sunt mai frecvente la barbatii cu o paologie afectiva, care isi pregatesc suicidul din timp, minutios, gandind toate amanuntele si anuntand intentia suicidara ,de cele mai multe ori chiar unui medic , dar cu discretia care caracterizeaza depresivii, astfel incat intentia lor trece de cele mai multe ori neobservata.

Barbatii  folosesc ca si metode de suicid impuscarea, defenestrarea, spanzurarea, aruncarea in fata trenului iar femeile folosesc mijloace mai blande , cel mai frecvent supradoza de medicamente.

Astfel, conform statisticilor 15% dintre depresivi se sinucid;10-12% dintre schizofreni comit actul suicidar si dintre alcoolici 15% vor dezvola o stare depresiva si in final 10-15% se vor sinucide. Riscul este cu atat mai mare la pacientii depresivi, cu cat acestia inceteaza sa-si ia medicatia pe care o gasesc inutila, considerand ca nu exista nici un tratament pentru ei.Interviul psihiatric  este esential pentru evaluarea persoanelor cu risc suicidar.

Tendința de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresive, fie in combinatie tratament si psihoterapie, mai ales cea cognitiv comportamentală.

Exista niste indicatori oferiti de boala care ar trebui sa ne atraga atentia.Dintre acestia amintim:

-inceputul si sfarsitul fazelor depresive

-anxitate agitata,rigiditate afectiva si agresiva

-sentimentul grav de autoacuzare

-pubertatea, climaxul

-insomnia de lunga durata

-alcoolismul si toxicomaniile

De asemenea exista si indicatori pe care ii semnaleaza bolnavul.Aici se numara:

-antecedente suicidare in familie

-existenta unei tentative de suicid in antecedente

-varsta inaintata

-refuzul bolnavului de a discuta despre eventualitatea unui act suicidar

O atentie deosebita ar trebui acordata tentativei de suicid la copii si adolescenti , care este in crestere in ariile socio-culturale cele mai emancipate.Acestor copii aflati in plin proces de structurare a personalitatii si a vulnerabilitatii , trebuie acordata o atentie deosebita , prevenind, acolo unde este posibil, aparitia tulburarilor de comportament.Profilaxia suicidului nu se face la nivel de individ, ci la nivel de culura a grupurilor de populatie .

In ceea ce priveste miturile despre suicid, acestea sunt foarte raspandite in populatia generala.Cateva dintre acestea:

–persoana care vrea sa comita suicidul nu vorbeste despre intentia sa–FALS ,in majoritatea cazurilor aceasta intentie a fost specificata clar inainte de actul suicidar.

-nu e bine sa vorbesti deschis despre sinucidere–FALS ,sinuciderea de cele mai multe ori este un strigat de ajutor, pacientul se asteapta sa i se asigure ajutor, sa fie luat in seama, astfel este benefic sa vorbeasca despre acest subiect.

-dupa ameliorarea simptomelor care au dus la tentativa de suicid nu mai exista riscul de a recurge la alt act de suicid-FALS,de exemplu o pesoanadepresiva ,in urma tratamentului psihiatric se constata o ameliorare a simptomatologiei, ducand si la scaderea intensitatii ideatiei suicidare.Astfel exista si riscul de „recadere” care nu face altceva decat sa intensifice simptomele initiale, printre care si tentativa de suicid.

-nu intotdeauna trebuie luate in seama afirmatiile legate de ideatia suicidara–FALS, mai bine  riscam sa gresim  in cazul evaluarii riscului suicidar, decat sa nu luam in serios acest lucru.De fiecare data cand la cabinet se prezinta un pacient cu un episod depresiv sever asociat cu ideatie suicidara, de fiecare data discut cu pacientul si apartinatorii despre necesitatea internarii si initierii tratamentului antidepresiv in regim de internare.

-daca a trecut suficient timp de la evenimentul ce a declansat criza(moartea cuiva drag) putem considera ca pericolul a trecut–FALS, au fost situatii cand actul suicidar a fost efectuat la 6 luni -1 an de la decesul persoanei dragi, deoarece au fost evitate discutiile despre pierderea acelei persoane.

In aceasta specialitate, psihiatria, instrumentul nostru cel mai  de pret, al psihiatrilor, este discutia cu pacientul(interviul psihiatric) la care trebuie asociat si interviul cu apartinatorii.Si pentru ca am ajuns la acest capitol, data viitoare o sa vorbesc tocmai despre acest interviu psihiatric si comunicarea cu pacientul cu boli psihice.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

GAVRIL CORNUTIU-Bazele psihologice ale practicii medicale

GAVRIL CORNUTIU-Breviar de Psihiatrie

Articolul Suicidul apare prima dată în Ovidiu Yang.

            De multe ori m-am intrebat de pacientii ajung la psihiatru in ultima instanta,de ce pacientii de cele mai multe ori sunt adusi la psihiatru de catre altcineva(ruda, cunostiinta, la recomandarea altui medic) si de ce pacientul atunci cand vine la psihiatru are deja un dosar de analize si de consulturi la mai multe specialitati medicale care arata ca pacientul este “sanatos” din punct de vedere somatic.

De ce ii este pacientului “frica “ de psihiatru?

            De teama de a nu fi etichetat de cei din jur, de teama de a nu primi tratament psihiatric sau deoarece nu vrea sa scape de boala psihica fiindca in subconstientul lui exista un “beneficiu secundar”?

            Dupa parerea mea, ceea ce-l impiedica pe pacient sa ajunga la psihiatru sau in cazurile usoare, la psiholog este STIGMA. Stigma,deriva din limba greaca si se refera la semnele corporale desemnate sa exprime ceva neobisnuit si nefavorabil despre statutul metal al stigmatizatului.

Stigma produce o scadere a stimei de sine, anxietate, depresie, izolare.

            Din pacate consecintele stigmatizarii sunt numeroase si dramatice. Ascunderea bolii psihice din teama de a nu fi ironizat si respins duce la amanarea si uneori la evitarea consultului psihiatric, care nu face altceva decat ca boala sa se agraveze, simptomatologia sa infloreasca si pacientul sa ajunga in final la psihiatru, dar la cel din spital, unde de cele mai multe ori datorita simptomatologiei pacientul necesita internare intr-o sectie de psihiatrie.

            Stigma actioneaza nu numai in societate dar  si in mintea pacientului, ea fiind internalizata prin faptul ca pacientul dupa diagnosticare a devenit victima a indiferentei, a respingerii sau a cinismului din partea celorlalti.

            Lipsa unor markeri obiectivi pentru boala psihica este un factor care contribuie la convingerea ca boala psihica nu e o boala reala.Pacientul de cele mai multe ori refuza sa accepte un diagnostic psihiatric de frica etichetarii in toate domeniile,social, familial,etc si ceea ce afecteaza cel mai mult pacientul e sa nu primeasca un diagnostic in urma caruia sa-si piarda locul de munca sau permisul auto.

            Exista cateva categorii profesionale (profesori,juristi, politisti, medici) care nu-si pot permit sa consulte serviciile de psihiatrie de frica etichetarii cu un diagnostic psihiatric.

            Factorii esentiali care contribuie la stigmatizare sunt ignoranta, teama si ostilitatea.In schimb antidoturile sunt informarea ,securizarea si o puternica campanie antidiscriminatorie din partea liderilor de opinie.

            Prezenta unei atitudini antistigmă trebuie să pornească in primul rand din cadrul structurilor medicale, apoi să se extindă la familiile persoanelor cu tulburări psihice si în final, prin campanii susţinute de presă, să ajungă la populaţia generală

            Pentru obtinera unui progres in destigmatizarea bolii psihice si crearea unei imagini pozitive, profesionistii din domeniul sanatatii mintale, impreuna cu pacientii ,familia si organizatiile nonguvernamentale trebuie sa lucreze in colaborare cu mass-media.

            Si pentru ca acum am vorbit de STIGMA in articolul urmator voi vorbi despre suicid, deoarece si stigma poate genera suicidul.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact:Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

Catalina Tudose,Florin Tudose-Abordarea pacientului in Psihiatrie

Articolul STIGMA apare prima dată în Ovidiu Yang.

Salutare dragilor dragi! Sa ii spunem bun venit Ramonei, alaturi de noi, alaturi de oamenii care au nevoie de indrumarea unui specialist cu experienta si cu expertiza in aria ei de specialitate!

Ramona este un om foarte determinat si profesionist in tot ceea ce face. Un om de actiune cu care poti bate palma si cu care poti merge pana la capat cu incredere.

Ea este si mama si sotie si un bun prieten cu oamenii seriosi.

Eu sunt Ovidiu Yang, Life Coach si Terapeut si avand un alt terapeut alaturi de mine, prezint dovada vie ca, noi, colaboram si ne orientam catre energia si starea de IMPREUNA, nu catre cea de concurenta, in beneficiul oamenilor.

Ce ne spune Ramona?

Ma numesc Ramona Herişanu şi sunt medic psihiatru cu o experientă practică de 15 ani. In primul rând mă simt onorată sa impărtasesc din informatiile acumulate de-a lungul anilor şi să incerc să fac inteleasă această specialitate medicală de cât mai multi oameni, deoarece, de-a lungul timpului psihiatria a fost considerată “Cenusareasa” in medicina, de ce? Deoarece exista acel termen de “stigma” de care o sa vorbesc in articolul urmator.

O sa incep cu câteva informatii introductive in ceea ce inseamna Psihiatria, psihiatrul, deoarece chiar daca trăim in sec XXI ,omul, inca, are temeri de medic in general si temeri mult mai mari atunci cand vine vorba de psihiatru. Am pacienti la cabinet, la primul consult, care acceptă mult mai uşor o boală terminală sau o boală cronică decât să se adreseze unui psihiatru.E drept că la psihiatru oamenii vin mai mult aduşi ci nu din proprie iniţiativă si atunci cand pacientul e adus de altcineva(sotie,sot, parinte) lucrul cu pacientul e mult mai dificil, deoarece uneori,“el nu vrea” sau “nu e pregatit” să scape de “boală”.

Psihiatria e o ramură a medicinii care se ocupă cu recunoasterea,tratarea si prevenţia bolilor mentale.Psihiatria s-a impus perseverent in ultimele decenii devenind specialitate secundară, dupa medicina interna.Termenul a fost creat de medicul german J.CReil la inceputul sec XIX si isi afla etimologia in cuvinte grecesti care inseamna “puterea de a vindeca spiritul”.

Tulburarile mintale afecteaza comportamentul individual, modul de reflectare a realitaţii si integritatea socială a fiecarui individ.

Actual exista trei direcţii explicative in ceea ce priveste boala psihică:

-modelul psihanalitic găseste explicaţii plauzibile pentru majoritatea faptelor psihologice

-modelul biologic consideră că boala mintală are diverse cauze genetice si mezologice

-modelul psiho-sociologic pune in valoare influenta factorlor psihosociali

PSIHIATRUL este medicul care isi orientează pregatirea asupra studiului creierului uman şi functionalitatii sale biologice ci şi asupra comportamentului individual si colectiv.Exista o suprapunere semnificativă intre bolile psihice si cele “medicale”.

PSIHOTERAPEUTUL este un specialist care are o formare terapeutică derivată dintr-o concepţie fundamentală de abordare a comportamentului uman.

PSIHOLOGUL este un specialist care are formare in psihologie-disciplina care se ocupă cu studiul vietii mintale si a comportamentului.

Boala psihica este considerate o problemă de sanatate publică, datorită frecventei pe care tulburarile psihice le au in populatie si costurilor extreme de ridicate pe care tratamentul şi incapacitatea temporară de muncă le generează.

Aprox 20-25% din pacientii medicului de familie au tulburari psihiatrice sau importante probleme psihologice.

La inceput cunostiinţele in această ramură a psihiatriei au fost imprecise şi subiective şi in primul rând a fost alinarea si ajutorul uman.Acum ea a ajuns o ştiinta exactă ,ceea ce şi-a dorit,dar şi-a pierdut subiectivitatea umană, riscând să devină o ştiinta golită de sensuri umane,goală de tot ceea ce e specific sufletului uman.Generaţia aceasta şi generaţiile viitoare au datoria de a reda medicinii acea fata profund umană.

Un om care a absolvit Facultatea de Medicină şi nu realizează că el trebuie sa fie antipodal urii,acela nu va intelege nici ce inseamnă sa fii medic ,nici ce inseamnă sa fii bolnav.Nu se poate sa ajungi medic fară a fi meditat asupra originii omului,asupra unicitaţii fiiniţei umane şi asupra tratamentelor pe care parastiinţe  paramedicale le oferă bolnavilor.

Calitatea supremă a unui om nu este nici inteligenta, nici frumusetea, nici curajul, ci bunatatea sufletească, iar un suflet cu adevarat bun nu este capabil sa urască.

Dr Ramona Herişanu

Medic Primar Psihiatru

Doctor in Ştiinţe Medicale

Absolventă a Şcolii de Psihoterapie Adleriană

Contact: Psihiatrie Dr Herişanu Ramona SRL

Tel  programari 0348734571

Bibliografie:

Gavril Cornuţiu –Bazele psihologice ale practicii medicale

Catalina Tudose,Florin Tudose-Abordarea pacientului in Psihiatrie

Articolul Cine este Ramona Herisanu – partener ovidiuyang.ro apare prima dată în Ovidiu Yang.